Interviu pentru Teatrul National
Interviu cu regizorul Cornel Todea
Stimate domnule Cornel Todea, aţi ales această piesă, nemontată încă în România, ca urmare a premiului obţinut nu demult de versiunea pentru teatru radiofonic?
Nu eu am ales. Şansa a fost că un extraordinar artist, Ştefan Iordache, pe care-l respect pentru meticulozitatea cu care-şi compune personajele, pentru sinceritatea, farmecul contagios şi imensa lui forţă interioară, a venit cu propunerea la Teatrul Naţional. Tot el m-a adus aici, probabil, în memoria unei colaborări foarte agreabile cu “Prinţul negru”.
Sunt câţiva ani de la acea premieră. De atunci, nu aţi mai colaborat?
Am mai pornit o aventură…şi am abandonat-o.
De data asta lucrurile au mers până la capăt. Ce ne puteţi spune despre personaje şi actori, despre viziunea regizorală?
“Ecaterina cea Mare” este o piesă cu personaje istorice de mare rezonanţă, împărăteasa Ecaterina şi prinţul Potemkin. Viziunea lui Shaw în raport cu aceste două personaje este însă o viziune detaşată de adevărul istoric, punând în evidenţă doar câteva din caracteristicile pregnante ale personajelor. Din dimensiunea unui personaj istoric de mare suprafaţă intelectuală, Ecaterina, împărăteasă cu o viziune extraordinară privind gestionarea unui imperiu fabulos, care este Rusia, autorul reţine o latură a personajului, reală desigur, o înclinaţie specială pentru amor.
Potemkin, care i-a fost partener de existenţă, şi la un moment dat, furnizor de iubiţi, există în această relaţie şi în piesă. Recunosc bucuria reîntâlnirii cu Ştefan Iordache şi şansa să găsesc un interpret de excepţie pentru unul din cele mai pitoreşti personaje din toată dramaturgia lui Bernard Shaw. Admir vocaţia lui de a crea complexitatea unui personaj prin nuanţe de o fineţe şi de o voluptate încântătoare, sursa inepuizabilă de umor pe care-o declanşează exploatând toate nuanţele, cu ajutorul vocii, şi până la ştiinţa cu care-şi stăpâneşte întregul său corp în realizarea personajului.
Maia Morgenstern, în rolul Ecaterinei cea Mare, actriţă extrem de conştiincioasă, extrem de serioasă, şi cu sugestii de interpretare care sper de asemenea că vor fi în graţiile publicului.
În ceea ce priveşte englezul, o generoasă partitură, din zona umorului, dublată de reţinerea pe care-o reclamă rigoarea şi eleganţa englezească. Silviu Biriş poartă complicata responsabilitate a personajului.
O mare bucurie a fost pentru mine colaborare cu tinerii actori din trupa Naţionalului, şi am să încep cu şambelanul Narîşkin, Mihai Calotă, un mic bijutier şi el, care adaugă o pată de culoare, completând peisajul exotic al spectacolului. Să nu spun ce plăcută a fost întâlnirea mea cu domnul Lăzărescu, devotatul servitor al lui Potemkin, precum şi întâlnirea cu Ana Macovei, în rolul logodnicei căpitanului englez, Claire, ar fi nedrept.
Un rol extrem de mic, dar acoperit cu farmec, are doamna de onoare Daşkova, Alice Caracostea. Şi nu trebuie să omit prezenţa unui foarte bun muzician care este Radu Captari, în rolul Alioşa, un cântăreţ la balalaică cu care prinţul îşi susţine nevoia permanentă de a cânta.
Potemkin e acuzat de către Varenka, nepoata din spectacol, care este în scenă Natalia Călin, că ar cânta fals, ceea ce nu i se potriveşte deloc lui Iordache, interpret muzical uluitor.
Cum să uit că muzica este scrisă de Alifantis, un mare îndrăgostit de teatru?! Aici, pe texte pe care le-am inventat, parafrazând poeţii ruşi, dar legându-i de situaţia dată, are câteva intervenţii care vin să coloreze tablourile lui Potemkin.
Şi n-ar trebui să uit scenografia Ştefaniei Cenean: mobilierul autentic şi luxuriantele costume, concurenţi serioşi ai actorilor, obligă la o interpretare pe măsură. În ceea ce mă priveşte, ca regizor am încercat să fiu un servitor fidel al lui Shaw. Nu e deloc simplu ce mi-am propus. Dacă măsura va fi justă în exuberanţa în care se rezolvă anumite situaţii şi umorul va fi comunicat sălii, socotesc că nu l-am trădat pe autor. Pentru iubitorii lui Shaw şi pentru cunoscătorii lui sper să fie o satisfacţie întâlnirea cu această “Ecaterina cea Mare”.
Link catre interviul cu mine de pe site-ul Teatrului National
